Saru-mana, boerule!

Cersetoria a fost declarata o ocupatie in nomenclator si pe deasupra, neimpozitabila! De cand? De cand politicienii si-au cumparat voturile cu pachete, pungulite cu carne de mici, carnaciori, pulpe de pui painica si niste berica; poate niste rosii si branza, ca sunt "light" si potrivite pentru cei cu colesterolul mare. De cand sunt alegeri in Romania, aud acelasi refren: in campania electorala se imparte mancare! Cu asta cred ca spunem tot atat despre noi cat si despre ei: suntem un popor care primeste exact ceea ce merita: paine si circ.

Ma uitam la stiri - eram foarte curioasa sa vad procentul celor care au facut efortul si s-au dus la vot - si am auzit ca pana si astazi, s-au gasit "donatori" de pachetele si de ce nu, banuti, ca pe recesiune fiecare leu conteaza, mai ales daca e negru si sub saltea. Cat valoreaza canditatul X? cam 50 de lei. Fiecare are pretul lui.
Insa anul acesta dragii nostri candidati la guvern nu au fost darnici, cel putin nu la fel de darnici precum candidatii la primarie. Participarea la vot este sub 20% la ora 16:00.

Domnilor politicieni! Propun sa schimbati meniul, romanul a evoluat de la ultima campanie electorala, a invatat ca branza e facuta cu amidon, ca rosiile sunt turcesti, carnea de mici e amestecata cu condimente, sa nu se simta mirosul; astfel incat, pachetele pentru urmatoarea campanie electorala ar trebui sa contina: trufe, icre negre, vin Haut-Medoc si ceva fructe exotice. Totul cu termen de garantie. Plus aviz de la HACCP.

Sau mai bine, facem cate un wish-list, fiecare si il trimitem pe SMS (ca tot e plin Bucurestiul de afise cu numere de GSM). Eu, de exemplu, imi doresc sa avem multi dinozauri in Antipa. Se ofera cineva?

Intrebare (retorica): cu ce suntem noi mai buni decat cersetorii de la semafor?

Despre Suficienta (macro)

Monologul din Matrix (primul) al agentului Smith, despre omenire. Va amintiti? Morpheus era deja in mainile lor, iar agentul Smith, ajuns oarecum la o limita a exasperarii - ceea ce il apropria de conditia umana - incepe si vorbeste despre omenire din perspectiva lor, a masinilor. Si ceea ce spune, desi suna foarte acid si virulent, are un sambure de adevar: oamenii consuma tot ce intalnesc in cale, se muta de la o resursa la alta, pana cand nu mai ramane nimic. Posedam sau distrugem! ar putea fi deviza omenirii din secolul acesta.
Sunt de acord, progresul este, cum spunea Shaw, capacitatea de a adapta mediul inconjurator la nevoile noastre, insa pana unde putem merge? Exista o linie trasata de catre divinitate, peste care nu vom putea trece? Fiind nascuti din Dumnezeu, orbiti fiind de mandrie si de incredere netarmurita in puterile noastre, poate nu am vazut, poate am trecut peste ceea ce trebuie sa ne opreasca.

Ar trebui sa mergem mai departe cu procesul clonarii ? Ar trebui sa continuam sa mediem cu violenta, de altfel, razboaiele altora, in numele pacii ? Ar trebui sa trimitem oameni pe Marte ? Sa legalizam eutanasia ?

Oare in spatele acestor lucruri marete, se ascunde ceva ? Riscuri pe care refuzam sa admitem ca le vom plati, noi sau cei ce ne urmeaza ?

Oare suficienta nu exista in gena omenirii? Unde ar trebui sa ne fim suficienti si unde ar trebui sa continuam, manati de dorinta de a fi mai mult, de a avea mai mult, de a creste?