Despre Suficienta (macro)

Monologul din Matrix (primul) al agentului Smith, despre omenire. Va amintiti? Morpheus era deja in mainile lor, iar agentul Smith, ajuns oarecum la o limita a exasperarii - ceea ce il apropria de conditia umana - incepe si vorbeste despre omenire din perspectiva lor, a masinilor. Si ceea ce spune, desi suna foarte acid si virulent, are un sambure de adevar: oamenii consuma tot ce intalnesc in cale, se muta de la o resursa la alta, pana cand nu mai ramane nimic. Posedam sau distrugem! ar putea fi deviza omenirii din secolul acesta.
Sunt de acord, progresul este, cum spunea Shaw, capacitatea de a adapta mediul inconjurator la nevoile noastre, insa pana unde putem merge? Exista o linie trasata de catre divinitate, peste care nu vom putea trece? Fiind nascuti din Dumnezeu, orbiti fiind de mandrie si de incredere netarmurita in puterile noastre, poate nu am vazut, poate am trecut peste ceea ce trebuie sa ne opreasca.

Ar trebui sa mergem mai departe cu procesul clonarii ? Ar trebui sa continuam sa mediem cu violenta, de altfel, razboaiele altora, in numele pacii ? Ar trebui sa trimitem oameni pe Marte ? Sa legalizam eutanasia ?

Oare in spatele acestor lucruri marete, se ascunde ceva ? Riscuri pe care refuzam sa admitem ca le vom plati, noi sau cei ce ne urmeaza ?

Oare suficienta nu exista in gena omenirii? Unde ar trebui sa ne fim suficienti si unde ar trebui sa continuam, manati de dorinta de a fi mai mult, de a avea mai mult, de a creste?